Tablou

Aaaa

miralul se opri….

in fata rasaritului turcoaz. Era un amestec destul de vesel, opera de capatai a unui cabotin: culori, animale, vegetatie. Femeia din tablou privea nedumerita rasaritul exploziv; soarele strapungea si el bariera de munti si sangera.

Leul isi odihnea lenes trupul greoi, nemaidorind parca nimic, si in autosuficienta lui se lasa scladat in lumina purpurie. Oamenii treceau privind, lasandu-se si ei puratati in curcubeul lichid de culoare ce ii dezmierda. Niciodata un tablou nu i se paruse leului mai captivant, aproape ca il dezmortise..S-o ucida pe femeia curioasa ce tocmai ii scruta lumea? Ar fi putut, dar lumina calda il mai retinea un pic sub umbra lianelor. Fara indoiala era.

Curios lucru pentru ei, albastrul incepea. Era acel moment al zilei cand din valea ce isi croise drum prin sange izbucnea cu o putere amenintatoare apa. Cu…vinte?? Un tablou in care imaginile se succed? Femeie blanda si durdulie, cu mintea neprihanita urmarea acest spectacol pe nerasuflate…

Aerul avea un miros greu de flori, aproape insuportabil. Oamenii lemuri stateau incremeniti si priveau rasaritul ce acum ii sfasia. Hainele lor albastre le dadeau expresia unor marionete sfatoase si dure.

Si-au aruncat palariile intr-un gest de exasperare sau disperare.

Cine era de fapt in tablou?

~ by horsy on February 6, 2007.